16 iun. Diferenta dintre glucoza, fructoza si zahar
Glucoza și fructoza sunt câteva denumiri pe care le găsim frecvent pe etichetele alimentelor.
Ele sunt de fapt denumiri diferite pentru zahărul adăugat în alimente. Însă între ele există câteva diferențe, atât din punct de vedere chimic cât și din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra sănătății, atunci când sunt consumate în exces.
În ultimii ani, efectul consumului excesiv de zahăr a fost un subiect intens dezbătut.
Studiile recente leagă consumul crescut de zahăr de apariția unor patologii precum rezistența la insulină, diabetul zaharat și sindromul metabolic.
Acum să vedem, explicat într-un mod cât mai simplu, care este de fapt diferența între glucoză, fructoză și sucroză (zahărul obișnuit).
Glucoza
Glucoza este o moleculă simplă de zahăr (monozaharid).
Fiind alcătuită dintr-o singură unitate de zahăr, nu mai poate fi desfăcută în alți compuși mai simpli.
Unitățile de glucoză sunt cărămizile care formează carbohidrații. De cele mai multe ori se găsește în combinație cu alte molecule simple de zahăr. Alături de galactoză, formează dizaharidul numit lactoză, zahărul natural din lapte.
În proporții egale cu fructoza (50-50%), formează ceea ce se numește sucroza sau zahărul obișnuit.
Mai multe molecule de glucoză legate împreună formează amidonul, ce se găsește în rădăcinoase, cereale etc.
Glucoza este sursa de energie preferată a organismului. Fiecare celulă din organism deține transportori pentru glucoza, ceea ce înseamnă că fiecare celulă poate capta glucoza și să o folosească pentru producerea de energie.
Glucoza se absorbe din intestinul subțire direct în sânge, declanșând secreția de insulină. Insulina se leagă de membranele celulelor, facilitând pătrunderea glucozei în celulă, unde va fi oxidată pentru producerea de energie.
Din cantitatea totală de glucoză consumată, 80% va fi folosită de către restul celulelor organismului, pentru energie. Doar un procent mic, de 20%, ajunge la nivelul ficatului și va fi metabolizată de către acesta.
Din cantitatea de glucoză care ajunge la nivelul ficatul (acel procent de 20%) cea mai mare parte este transformată în glicogen. Glicogenul este forma sub care ficatul stochează energia de rezervă. Această energie de rezervă va fi transformată înapoi în glucoză și eliberată în sânge, în cazul în care avem nevoie de energie imediată și hrana lipsește.
Și în final, cantitate de glucoză care a ramas dupa sinteza de glicogen, este transformată în grăsime prin activarea procesului numit novo lipogeneză (de novo lipogenesis, novo=nou, lipo=grăsime, genesis=formare). Astfel, o anumită cantitate de glucoză care este consumată în exces, sfârșește prin a fi transformată în grăsime și depozitată în celulele grase. (sursa-1-).
Fructoza
Fructoza este tot o moleculă simplă de zahăr, la fel ca și glucoza.
Se găsește în mod natural în fructe, miere, agave etc. Una dintre cele mai întâlnite surse de fructoză la noi este zahărul adăugat.
Fructoza nu declanșează secreția de insulină, decât într-o măsură mult mai mică decât o face glucoza. Din această cauză, o vreme s-a crezut a fi un îndulcitor potrivit pentru diabetici și promovat ca fiind sănătos. Însă deși pe termen scurt nu crește nivelul de zahăr din sânge, consumul de fructoză în cantități mari este asociat cu apariția kilogramelor în plus și cu obezitatea abdominală (sursă-2-).
Pentru o perioadă lungă de timp, oamenii au consumat o cantitate relativă de fructoză din fructe. Dar în ultimele decenii, consumul de fructoză a crescut considerabil. Sursele de fructoză acum includ: zahărul obișnuit, siropul de porumb, sucurile de fructe, mierea etc.
O anumită cantitate de zahăr este adăugat în multe tipuri de alimente începând de la ciocolată, înghețată, sucuri carbogazoase, dar și în ketchup, sosuri pentru salate, carne afumată etc.
Și pentru că zahărul este jumătate fructoză, atunci când consumăm cantități mari de zahăr adăugat sau de sucuri de fructe, ficatul este nevoit să prelucreze o cantitate mare de fructoză.
Consumul mare de fructoză simplă duce la accelerarea procesului de novo lipogeneză, adică la transformarea acestor calorii în grăsime (novo=nou, lipo=grăsime, geneză=formare) și depunerea lor în ficat și în zona abdomenului (sursă-4-) .
Sucroza (zahărul obișnuit)
Sucroza este un dizaharid, adică este alcătuit din 2 molecule simple de zahăr, una de fructoză și una de glucoză. Așadar, conține cantități egale de fructoză și de glucoză.
Fructele conțin și ele o anumită cantitate de zahăr natural, mai mică sau mai mare, în funcție de fruct.
Atunci când consumăm zahăr, în tractul digestiv este desfăcut în molecule simple de glucoză și fructoză. Acestea se absorb în sânge prin mucoasa intestinului. Ajunsă în sânge, glucoza stimulează secreția de insulină. Insulina se leagă de membranele celulare și facilitează pătrunderea glucozei în celule. În celule, glucoza pătrunde în mitocondrie, unde va fi consumată pentru a produce energie.
În același timp și fructoza este captată de către celulele ficatului. Dacă necesarul de energie a fost deja acoperit prin arderea glucozei (combustibilul preferat organismului), se declanșează procesul de lipogeneză, iar fructoza este transfomată în întregime în grăsime și depozitată.
Concluzii
Atât fructoza, cât și glucoza furnizează același număr de calorii, 4kcal per g. Zahărul adăugat furnizează cantități egale de glucoză și fructoză.
Diferența dintre cele două molecule este dată de felul în care sunt prelucrate de către organism. Deoarece poate fi metabolizată doar în ficat, excesul de fructoză este mai des asociat cu creșterea în greutate, cu depunerea grăsimii în zona abdominală și cu apariția rezistenței la insulină.
Însă, adevărul este că atunci când zaharurile simple sunt consumate în exces, atât glucoza, cât și fructoza poate să ducă la creșterea în greutate și la apariția unor probleme de sănătate asociate obezității.
Ceea ce este important este ca orice zaharuri simple fie glucoza, sau fructoză să fie consumate în cantități mici și din surse naturale, precum legume și fructe.
Nu trebuie să renunțăm la fructe datorită conținutului de fructoză, ci doar să le consumăm cu măsură și să le alegem pe cele care conțin o cantitate mai mică de zaharuri naturale și inclusiv de fructoză. Un exemplu ideal sunt fructele de pădure, care sunt foarte bogate în antioxidanți și sărace în calorii.
În ceea ce privește zahărul rafinat și alimentele care îl conțin, eliminarea lui din alimentație poate să aducă doar beneficii. În locul zahărului rafinat, poți să te folosești de îndulcitori naturali, pentru a prepara delicii sănătoase.
o femeie
Posted at 18:33h, 01 iuliece fain ai explicat!
Multumim pt documentare si expunere. E ok daca pun linkul catre articolul asta?
As adauga un singur lucru: carbs (zaharurile, toate din pagina ta) sunt utile in miscare, exercitii fizice. Omul modern munceste pe scaun asadar nu consuma decat f. putin…. uitam asta!. Plus ca mai sunt cantitati mari de carbs din fainoase.
Denisa
Posted at 10:00h, 02 iulieFoarte buna completarea ta. Intr-adevar, toate zaharurile furnizeaza calorii, iar corpul le poate arde pentru energie. Problema intervine atunci cand consumam mai mult decat avem nevoie, iar despre zahar stim ca e adictiv (abia astept sa scriu si despre asta) si in cazul acesta e greu sa nu depasim necesarul caloric. Daca crezi ca va fi de folos articolul, cu mare placere!
Pusa Alexa
Posted at 15:01h, 18 augustPt cineva cu ficatul gras, recomandați glucoza tablete?
Gilcevescu Laura
Posted at 10:21h, 04 octombrieBună ziua!
Am o întrebare: înțeleg ca zaharul este cancerigen, cel procesat; și vreau sa știu dacă zaharul din fructe este de asemenea cancerigen?
Mulțumesc!