19 dec. Despre vitamina D
Vitamina D face parte din categoria vitaminelor liposolubile si este totodata si hormon, deoarece in conditii adecvate are loc sinteza in organism in timpul expunerii la soare, iar necesarul din alimente apare doar atunci cand nu exista suficienta expunere la lumina. Actioneaza ca si hormon steroidian.
Provine din dehidrocolesterol si ergosterol. Dehidrocolesterolul este un sterol de origine animala care sub influenta radiatiilor UV se transforma in colecalciferol, denumit si vitamina D3. Ergosterolul provine din plante si formeaza, tot sub influenta radiatiilor UV, ergocalciferolul sau vitamina D2. Cele doua, D3 si D2 au aceeasi activitate vitaminica.
Necesar
Necesarul de vitamina D este exprimat fie in μg, fie in Unitati Internationale (UI). 10 μg=400 UI de vitamina D. Aportul recomandat este in functie de varsta, de aportul de calciu si de expunerea la soare. Pacientii in varsta, persoanele cu pielea inchisa la culoare si cei care sunt mai rar expusi la lumina solara au un necesar crescut.
Tabel 1: Necesarul de vitamina D. Sursa: (1)
Surse alimentare
Productia endogena este cea mai importanta sursa de vitamina D. In alimente se gaseste in cantitati mari in pestele gras, in ficatul de peste si uleiuri. Exista si multe alimente care sunt imbogatite cu aceasta vitamina, printre care laptele si cerealele pentru micul dejun.
Tabel 2: Surse alimentare de vitamina D.
Rol
Vitamina D intervine in homeostazia calciului si a fosforului. D3 creste absorbtia calciului si a fosforului la nivel intestinal. Atunci cand plasma este super-saturata in aceste doua minerale, vitamina D3 determina fixarea lor in oase, contribuind astfel la mineralizarea osoasa. Poate sa actioneze si in sens invers, mobilizand calciul si fosforul din oase si creste reabsorbtia calciului si excretia fosforului la nivel renal.
Imbunatateste functionarea musculara, regleaza transportul membranar de calciu si corecteaza scaderea concentratiei fosfatului in muschi.
Vitamina D are rol si in cresterea si diferentierea celulara, imbunatateste functionarea miocardului si influenteaza secretia de insulina. Expunerea redusa la soare este asociata cu un risc crescut de cancer la san. Pacientii cu boli cardiovasculare cronice, boli renale, cancer, diabet, afectiuni musculoscheletale etc au uneori valori scazute ale vitaminei D.
Metabolism
Depozitele de la nivelul ficatului sunt limitate, iar in piele se gaseste legata de proteine plasmatice. Vitamina D alimentara este absorbita prin incorporarea in micelii si trasportata la nivelul ficatului cu ajutorul particulelor LDL sau a chilomicronilor. Depozitul de la nivelul ficatului nu este limitat de proteinele plasmatice, iar ingestia unei cantitati mari poate determina atingerea nivelelor toxice. Tesutul adipos este cel mai mare depozit de vitamina D. Se excreta prin bila, impreuna cu care ajunge in intestin si prin circulatia enterohepatica este reabsorbita, ajungand din nou la ficat.
Deficit
Deficitul de vitamina D se manifesta prin scaderea depozitelor de calciu si fosfor ale organismului, iar acest lucru poate duce la diverse afectiuni.
Rahitismul
O mineralizarea scazuta a oaselor la copii determina rahitism. Laptele este o sursa saraca in vitamina D, iar copiii care nu sunt hraniti cu lapte imbogatit si nici nu primesc suplimente de vitamina D risca sa dezvolte aceasta boala. Pielea inchisa la culoare si expunerea limitata la soare sunt alti factori de risc pentru rahitism.
La copiii ce sufera de rahitism, calcifierea oaselor si a cartilajelor este scazuta. Depozitele de calciu din colagen sunt scazute. Apar deformitati osoase precum epifize largite, fracturi ale oaselor lungi, articulatii umflate, slabiciune musculara, convulsii, tetanie si intarzieri ale cresterii. Tetania asociata cu deficienta de vitamina D rezulta din hipocalcemie, iar scaderea fosfatului din muschi este cauza slabiciunii musculare. Expunerea la soare, imbogatirea laptelui cu vitamina D si administrarea de suplimente cu vitamina D pot preveni si chiar eradica aceasta boala la copii (2).
Osteomalacia
Apare la adulti din cauza deficitului de calciu din oase. Spre deosebire de copii, calcifierea cartilajului nu este afectata, deoarece procesul de crestere a oaselor s-a incheiat. Manifestarile osteomalaciei apar dupa deficienta cronica de vitamina D. Apare slabiciunea musculara si dureri scheletale care sunt mai pronuntate la nivelul umerilor, soldurilor si a coloanei vertebrale. Osteomalacia adultului apare tot mai frecvent in urma deficientei alimentare de vitamina D si mai rar in urma unei malabsorbtii (3).
Osteoporoza de involutie
Reprezinta scaderea masei osoase, iar vitamina D si calciul sunt principalii nutrienti implicati. La persoanele in varsta deficitul de vitamina D se datoreaza expunerii scazute la soare, precum si aportului alimentar scazut. Abuzul de alcool este un factor care contribuie la deficitul vitaminic, precum si secretia crescuta de cortizol si de hormoni paratiroidieni. S-a constatat ca vitamina D si calciul ajuta la mentinerea sanatatii oaselor si reduc riscul de fracturi (4).
Forta musculara
La pacientii varstnici cu deficienta de vitamina D, suplimentarea cu aceasta vitamina au determinat imbunatatirea fortei musculare si a conditiei fizice concomitent cu reducerea caderilor si cresterea distantei de mers (5).
Cancerul
Exista studii care sustin ca imbunatatirea statusului vitaminei D in organism poate preveni mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul de colon, de san sau de prostata. Suplimentarea cu vitamina D la indivizii cu risc crescut de a dezvolta o deficienta s-a corelat cu scaderea riscului de cancer si implicit a mortalitatii cauzate de aceste boli (6), (7).
Bolile cardiovasculare si diabetul zaharat.
Bolile cardiovasculare reprezinta o cauza majora a mortalitatii la nivel mondial. Deficitul de vitamina D a fost asociata cu un risc crescut pentru boli cardiovasculare si ar putea avea un efect de potentare a factorilor de risc cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat si sindromul metabolic (8).
Exces
Hipervitaminoza D poate surveni mai degraba in urma ingestiei unei cantitati mari de suplimente, decat in urma expunerii prelungite la razele UV sau din alimente. Aceasta duce la cresterea nivelului de calciu din sange (hipercalcemie) si a eliminarii lui prin urina (hipercalciurie). Recomandarile se situeaza in jurul valorii de 2000 de UI, desi unele studii nu au aratat efecte secundare la un aport de pana la 10 000 UI pe zi (9).
Hipercalcemia acuta include simptome precum: greata, anorexie, poliurie, constipatie, dureri abdominale, dureri osoase, deshidratare. In starile cronice poate sa apara nefrocalcinoza si calculi renali.
A existat un caz in care unei femei in varsta i s-a prescris suplimente de vitamina D de 1 000 UI, dar dintr-o greseala medicala i-au fost administrate 50 000 UI zilnic. Dupa 3 luni a ajuns la spital cu hipercalcemie si probleme ale rinichilor, secundare hipervitaminozei D. Nivelele plasmatice ale calciului si vitaminei D, precum si functia renala au fost restabilite dupa 5 luni de la intreruperea suplimentarii cu asemenea doze de vitamina D (10).
Referinte: David H. Alpers, Beth E. Taylor, Dennis M. Bier, Samuel Klein Manual of Nutritional Therapeutics, 6th edition 2015
No Comments