10 ian. Despre vitamina K
Exista 2 compusi cu activitatea biologica ai vitaminei K. Vitamina K1 naturala se numeste filoquinona si se gaseste in legumele verzi cu frunze. Vitamina K2, numita menaquinona reprezinta compusi sintetizati de bacteriile intestinale. Compusii sintetici ai vitaminei K, ce pot fi metabolizati la filoquinona se numesc menadiol si menadiol diacetat.
Vitamina K este numita vitamina coagularii, deoarece are proprietati antihemoragice.
Necesarul de vitamina K
Tabel 1: Necesarul de vitamina K. Sursa (1)
Surse de vitamina K
Concentratia de filoquinona in plantele verzi este proportionala cu continutul de clorofila. Cele mai bune surse sunt legumele cu frunze verzi si broccoli, iar graul integral si ceaiul verde contin si ele cantitati moderate. Fructele, cerealele, produsele lactate si carnea contin cantitati mici de menaquinona.
Tabel 2: Surse de vitamina K. Sursa: (2)
Timpul de protrombina
Deoarece vitamina K stimuleaza productia factorilor de coagulare, respectiv II, VII, IX si X, precum si productia de inhibitori ai coagularii: proteinele Z, proteinele C si proteinele S din ficat, se poate indica in mod indirect prezenta vitaminei K. Rata de formare a cheagurilor arata cantitatea de factori ai coagularii. Timpul de protrombina nu testeaza cantitatea de vitamina. Rezultatul timpului de protrombina este anormal cand deficitul de vitamina K este prezent, cand o boala hepatica afecteaza sinteza factorilor de coagulare, sau cand acestia sunt consumati in coagularea intravasculara. Testul este mai acurat atunci cand nu exista o afectare hepatica. Daca administrarea parenterala de vitamina K normalizeaza rezultatele testului, este sigur ca este vorba despre o deficienta de vitamina K.
Absorbtie si metabolism
Absorbtia vitaminei K se realizeaza pasiv in intestinul subtire proximal si necesita prezenta sarurilor biliare. In cantitati mari, celelalte vitamine liposolubile pot sa limiteze absorbtia vitaminei K. Dupa absorbtie, vitamina K1 este metabolizata in ficat, care tinde sa o retina in tesuturile hepatice. In schimb vitamina K2 pare sa se acumuleze preferential in tesuturile extrahepatice. Vitamina este redusa si convertita la epoxid inainte ca forma originala sa se reformeze, procese realizate de catre enzimele microzomale.
Depozite
Spre deosebire de celelalte vitamin liposolubile, vitamin k nu este stocata in cantitati mari in tesuturile adipoase, iar rezerva totala a corpului este mica. Cantitatea din tesuturi este scazuta, insa se gaseste in multe organe ale corpului precum glandele suprarenale, plamani, maduva, rinichi, cartilaj si nodulii limfatici, dupa ce a parasit ficatul. Forma de stocare difera fata de forma din plasma, unde este transportata de catre proteine. Filoquinona nu traverseaza placenta si in caz de deficienta este epuizata prima.
Roluri
Vitamin K este esentiala pentru formarea de protrombina si pentru sinteza hepatica a unor factori proteici care participa in procesul de coagulare sanguina. De asemenea are rol in formarea osteocalcinei, proteina osoasa care inhiba mobilizarea calciului din os in perioada de postmenopauza. astfel, vitamina K determina creste densitatii oasoase si scade incidenta fracturilor (3).
Derivatele de cumarina sunt antagonisti ai vitaminei K si sunt folosite in profilaxia trombozei. Conform recomandarilor actuale, pacientii care urmeaza tratamentul cu cumarinice nu trebuie sa urmareasca continutul in vitamin K al alimentelor, atata timp cat mentin dieta curenta. Daca insa are loc o modificare semnificativa a dietei, de exemplu trecerea de la o alimentatie mixta la una strict vegetariana, este indicat un control al timpului de protrombina, test care evalueaza capacitatea de coagulare a sangelui.
Deficitul de vitamina K
Pentru a evita deficienta o persoana trebuie sa aiba o cantitate adecvata de vitamina k intraintestinala, o concentratie normala a acizilor biliari si intestinul subtire, colonul si ficatul sa functioneze normal. Deficientele de vitamina K se manifesta prin invinetiri usoare si prin probleme de coagulare. Nou-nascutii prezinta riscul deficientei de vitamina K deoarece flora lor intestinala nu este inca dezvoltata. Laptele de mama reprezinta o sursa saraca in aceasta vitamina, iar copiii care sunt hraniti exclusiv cu acest aliment prezinta riscul de sangerari, dintre care forma cea mai grava o reprezinta sangerarile la nivelul ventriculilor din sistemul nervos central. Se pot produce leziuni ireversibile si chiar deces. Un risc crescut prezinta si pacientii cu malabsorbtie, cei cu probleme hepatice, precum si persoanele care nu iau suplimente de vitamina K in timpul administrarii de antibiotice cu spectru larg(4).
Biodisponibilitatea este mai mare in cazul suplimentelor decat a surselor naturale.
Excesul de vitamina K
Desi vitamina K are rol in coagulare, excesul nu creste riscul de tromboza. Studiile arata ca se pot administra de pana la 500 de ori mai mult decat doza zilnica recomandata fara sa apara efecte adverse. Dozele crescute (>10 mg) administrate in timpul sarcinii sau imediat dupa nastere pot produce icter la copii.
Referinte: David H. Alpers, Beth E. Taylor, Dennis M. Bier, Samuel Klein, Manual of Nutritional Therapeutics, 6th edition 2015
No Comments