19 dec. Necesarul de apa
La nastere organismul uman este alcatuit din apa in proportie de 75-80%. Acest procent scade odata cu varsta si cu nivelul de tesut adipos. Adultul cu o greutate normala detine intre 60 si 70% apa, iar obezii au aproximativ 45-55% apa din greutatea corporala.
Dintre diferitele tesuturi ale corpului, cele active metabolic, reprezentate de muschi si viscere au cel mai mare continut de apa. Prin urmare sportivii au o cantitate mai mare de apa, aceasta scazand odata cu varsta datorita reducerii masei musculare.
Distributia apei in organism
Doua treimi din apa totala din corp se afla in spatiile intracelulare, iar cealalta treime, numita apa extracelulara este reprezentata de apa din plasma, apa intercelulara, limfa, lichidul cefalorahidian si secretii.
Acumularea unei cantitati mari de lichid in spatiul dintre celule poarta denumirea de edem.
Rolurile apei
Apa are rol esential in organism. Fara alimente putem rezista o perioada mai lunga de timp, insa fara apa supravietuirea este de aproximativ 10 zile intr-un climat temperat pentru adulti si 5 zile pentru copii (1). Apa constituie mediul pentru reactiile ce au loc in organism, confera forma celulelor si este esentiala pentru procesele de digestie, absorbtie si excretie. Indeplineste un rol cheie in structura si functia aparatului locomotor, plasma fiind alcatuita din apa in cel mai mare procent. Este mediul de transport pentru nutrienti si alte substante hidrosolubile, mentine constanta fizica si chimica a fluidelor extracelulare si intracelulare, precum si temperatura corpului in jurul valorii de 37 de grade Celsius.
Pierderea unui procent de apa din organism de 10% duce la tulburari severe precum spasme musculare si delir, iar atunci cand procentul de apa pierdut ajunge la 20% se instaleaza deshidratarea si poate sa cauzeze moartea.
Aportul de apa si absorbtia
Ingestia de apa se face sub forma de lichide si din alimente. Din oxidarea alimentelor rezulta ca produs final de metabolism apa. Oxidarea a 100 g de lipide, carbohidrati si proteine rezulta in 107 g, 55 g, respectiv 41 g de apa. Apa se mai poate administra intravenos sub forma de solutii saline foarte asemanatoare cu continutul electrolitic al fluidelor din organism.
Din totalul volumului fluid care intra in stomac cel mai mult provine din secretiile gastrointestinale si doar o mica parte din ingestia de apa. 90% din totalul de fluide se absoarbe la nivelul intestinului subtire, restul se absoarbe la nivelul colonului si doar o mica parte se excreta prin scaun.
Controlul aportului de apa se realizeaza prin sete. Setea este stimulata de deshidratarea celulara si scaderea volumului apei extracelulare. La nivelul sistemului nervos central exista baroreceptori sensibili la modificarea continutului de apa in celule. Acestia trimit un feed back la hipotalamus, care actioneaza prin intermediului vasopresinei, determinand reabsorbtia apei la nivelul rinichilor. Sistemul vascular de asemenea contine baroreceptori, stimulati de reducerea volumului de fluid extracelular si stimuland la randul lor sistemul Renina-Angiotensina-Aldosteron, care are rol in stimularea centrilor setei. Senzatia de sete reprezinta un semnal pentru consumul de lichide.
Necesarul de apa
In organism nu avem depozite de apa, prin urmare trebuie sa inlocuim printr-un aport constant cantitatea de apa pierduta zilnic. Sursele de apa sunt: apa provenita din lichide, apa din alimente si apa metabolica. Apa metabolica provine din procesele de oxidare si este de aproximativ 200-300 ml pe zi. Cantitatea de apa din alimente este de 700-1000 ml.
In conditii normale ale mediului ambiant se recomanda un aport de apa de 1 ml/kcal la adult si 1,5 ml/kcal la copil. Raportat la greutatea corporala, este necesara o cantitate de 35 ml/kg la persoanele adulte normoponderale, 50-60 ml/kg la copil si 150 ml/kg la sugar.
Aportul total de apa, din toate sursele, in decursul unei zile este de aproximativ 2,7 L la femei si 3,7 L la barbati, in functie de dimensiunea corporala.
Sugarii au nevoie de o cantitate mai mare de apa deoarece procentul de apa din organism este crescut si rinichii nu sunt inca pregatiti pentru a face fata incarcaturii cu solutii.
In lactatie necesarul de apa creste cu 600-700 ml/zi pentru a putea sustine productia de lapte.
Setea reprezinta mecanismul prin care se mentine balanta hidrica alaturi de educarea obiceiului de a consuma in mod voluntar apa pe parcursul zilei. Exista unele cazuri in care senzatia de sete este diminuata si nu mai transmite un feed-back eficient. Sugarii, altletii, persoanele bolnave sau in varsta pot avea senzatia de sete diminuata si sunt la risc de a dezvolta dezechilibre hidroelectrolitice.
Continutul de apa in alimente
Alimentele contin un procent variabil de apa in compozitia lor.
Pierderea apei
Pierderea de apa se face renal prin urina, prin tractul gastrointestinal in scaun, prin respiratie si piele. Cel mai important rol in reglarea cantitatii de apa eliminata il are rinichiul. Alcoolul si cafeina sunt diuretice naturale, crescand excretia renala.
Prin plamani si transpiratie se produc pierderi insensibile de apa. In conditii de temperatura crescuta si umiditate scazuta cantitatea de apa pierduta este mai mare.
Alte pierderi se produc pe calea tractului gastrointestinal. In mod normal cantitatea de apa provenita din sucul digestiv si alte fluide extracelulare se reabsoarbe la nivelul intestinelor, cu exceptia a 100 de ml care sunt eliminate prin scaun. In conditii patologice se pierde apa in exces prin diaree. Acest lucru poate sa duca la deshidratare si chiar la deces. In cazul pierderilor masive de apa, rehidratarea orala cu amestec de zahar si sare in apa este foarte eficienta in prevenirea deceselor cauzate de deshidratare severa.
Alte pierderi se pot produce prin varsaturi, hemoragie, arsuri si diuretice.
In cazul in care aportul de apa este insuficient sau pierderile sunt excesive, hormonul ADH actioneaza asupra rinichiului determinand cresterea reabsorbtiei apei la nivel renal si eliminarea unei urini mai concentrate.
Semnele de deshidratare includ: cefalee, oboseala, reducerea apetitului, urina concentrata, reducerea diurezei, mucoase uscate, tahicardie.
Intoxicatia cu apa
Apare atunci cand aportul de apa este foarte mare, astfel incat depaseste capacitatea organismului de a-l excreta prin intermediul rinichilor. Ca urmare a consumul excesiv de apa intr-un interval scurt de timp se produce un dezechilibru in balanta electrolitilor, iar concentratia sodiului plasmatic scade. Aceasta stare poarta denumirea de hiponatriemie, cu cresterea volumului intracelular ce determina umflarea celulelor de la nivelul sistemului nervos central si se manifesta prin cefalee, greata, varsaturi, convulsii, putand duce chiar la moarte in lipsa tratamentului (2).
Ca si masura de siguranta, se recomanda ca aportul de apa sa nu fie mai mare de 1-1.5 L in decursul unei ore (3).
Referinte:
Monahan K, Escott-Stump S. Water, electrolytes and acid-base balance in Krause’s Food and Nutrition therapy, Elsevier 2007
Tortora G, Derrikson B. Principles of anatomy and physiology 14th edition, 2014
No Comments