Cartea “Cum ucide zahărul” de John Yudkin – ce se știa despre consumul de zahăr încă din anii 70-80`

Scris de : | 0 Comentarii | La : May 20, 2019 | Categorie : Articole și noutăți, CARTI/FILME/RESURSE

Despre zahăr s-au scris numeroase articole și cărți și se vor scrie în continuare, pe măsură ce studiile științifice nou apărute confirmă ipotezele timpurii despre efectele sale nocive asupra sănătății.

„Am deschis cartea și aceasta mi-a deschis ochii.” R. Lustig

Pe zi ce trece, ipoteza care susține consumul redus de grăsimi pentru o mai bună sănătate se clatină tot mai tare. Acest lucru se întâmplă datorită avalanșei de informații științifice vechi și actualizate referitoare la pericolele la care ne expunem o dată cu consumul crescut de zahăr. De zahăr și mai puțin de grăsimi (referindu-ne la grăsimile sănătoase, desigur).

Pure, White and Deadly, (titlul original în limba engleză) a fost scrisă de către John Yudkin pentru prima dată în `72 și actualizată în `86.

Este uimitor câte lucruri erau cunoscute încă din anii 70-80`, adevăruri științifice, unele dovedite încă de pe atunci, altele doar intuite și confimate de-a lungul anilor ce au urmat. În 2009, dr R Lustig vorbește în cadrul unei prelegeri („Sugar the bitter truth”) despre munca timpurie a lui John Yudkin, nutriționist și fiziolog.

În urma acelei prezentări, munca lui Yudkin a captat din nou interesul public, astfel că ediția a doua a cărții este retipărită în anul 2012, cu o prefață de Robert Lustig, endocrinolog și expert în obezitatea infantilă.

„Cum ucide zahărul” (an apariție 2016) de John Yudkin este versiunea în limba română.

Cine este John Yudkin și de ce o carte scrisă cu mai bine de 2 decenii în urmă are așa o mare importanță în zilele noastre?

Pentru că John Yudkin avea dreptate cu ceea ce afirma în legătură cu excesul de zahăr. Dar la acea vreme, nu a beneficiat de atenția meritată din partea publicului. Acum, unele personalități din lumea medicală vor să îndrepte acest lucru și să îi scoată la iveală munca fantastică.

Scurtă istorie

În 1955, președintele american Eisenhower suferă un atac de cord. Apar 2 ipoteze care încearcă să găsească componenta alimentară implicată în apariția bolilor de inimă. Cele 2 ipoteze se băteau cap în cap.

John Yudkin, fiziolog, nutriționist și medic la Universitatea din Londra era adeptul ideii că zahărul este principalul factor alimentar care duce la apariția bolilor de inimă și nu numai. În acest sens el publică în anul 1972 cartea Cum ucide zahărul (Pure, White and Deadly – How sugar is killing us and what we can do to stop it). Volumul a fost republicat în 1986 cu date științifice actualizate.

Deși a prevăzut efectele abundenței de zahăr în alimentație, din păcate John Yudkin nu a fost ascultat îndeajuns la vremea aceea.

Idei opuse au venit din partea lui Ancel Keys, epidemiolog la Universitatea Minnesota. Acesta susținea ipoteza că lipidele (grăsimile) alimentare sunt responsabile pentru apariția bolilor de inimă.

El publică un volum intitulat Seven Countries: A multivariate Analysis of Death and Coronary Heart Disease (1980). Este vorba despre 7 țări în care el găsește o corelație (nu și cauzalitate, după cum susțin unele surse) dintre un consum crescut de carne și bolile de inimă frecvent întâlnite în rândul populației.

Se pare că numărul de țări studiate de către Ancel Keys au fost 21, la final el încluzând 7 dintre ele. (1). Criticii lui Ancel Keys îl acuză pe acesta că a folosit doar datele care îi susțineau ipoteza. Țări precum Franța, în care deși se consumă o cantitate mare de grăsimi saturate din brânzeturi și carne au o rată scăzută a bolilor cardiovasculare, au fost pur și simplu omise.

Dar ipoteza lui Ancel Keys capătă credibilitate, inclusiv din partea autorităților americane din domeniul nutriției. În 1977 apar pentru prima dată recomandările alimentare oficiale, care includeau necesitatea limitării grăsimilor alimentare de orice fel.

Alimentele degresate cresc în popularitate și se bucură de toată atenția publicului. Rafturile magazinelor devin supra-saturate cu iaurturi și lactate degresate, biscuiți săraci în grăsimi, înghețată săracă în grăsimi.

Și pentru că o dată îndepărtată grăsimea din alimentele gustul nu mai este nici pe departe atrăgător, s-a găsit soluția de a se adăuga zahăr pentru a îmbunătăți gustul. În acest fel, noile alimente „sănătoase” erau sărace în grăsimi și bogate în zahăr.

Atenția a fost îndreptată total asupra grăsimilor, ignorându-se efectele excesului de zahăr.

În tot acest timp, în ciuda eforturilor oamenilor de a limita grăsimile alimentare, nici obezitatea și nici bolile de inimă nu au dat înapoi, așa cum putem vedea în zilele noastre.

Dimpotrivă. Consumul de zahăr crește, la fel și obezitatea și răspândirea bolilor cardiovasculare.

John Yudkin făcuse corelația dintre consumul de zahăr și efectele asupra sănătății, dar nu avea cauzalitatea. Adică nu cunoștea la acea vreme mecanismul prin care excesul de zahăr era dăunător. Câțiva dintre hormonii care avea să explice teoria sa nu erau încă descoperiți (2). Un exemplu de hormon cu rol în reglarea apetitului este leptina, descoperită în anul 1994.

După 2000, apar din ce în ce mai multe informații științifice care confirmă ipotezele lui Yudkin și crește interesul pentru munca sa timpurie (păcat doar că Yudkin încetase din viață în anul 1995).

Astăzi se cunoaște implicația zahărului în inducerea fenomenului de rezistență la insulină, prin transformarea sa (mai precis a fructozei din zahăr) în grăsime la nivelul ficatului. Se cunoaște faptul că zahărul dă dependență prin stimularea centrilor plăcerii din creier. Și se cunoaște implicația sa în apariția cariilor, gutei, bolilor autoimune, bolilor de inimă și cancer.

Robert Lustig, endocrinolog pediatru, duce în prezent o luptă activă pentru conștientizarea consumului real de zahăr, a dependenței pe care o dă și a efectelor pe care excesul de zahăr îl are pentru sănătate.

Am considerat utilă această lungă introducere despre John Yudkin și contribuția sa în nutriție. M-am folosit și de alte surse (semnalate în text) pentru a reda o imagine de ansamblu asupra războiului zahăr vs grăsimi și asupra contextului în care a fost scrisă această carte, care în ciuda timpului trecut este atât de actuală și astăzi.

Cum ucide zahărul a fost republicată în anul 2012 cu o prefață actualizată de către Robert Lustig.

Prefața cărții, scrisă de dr Robert Lustig și pe care eu am detaliat-o și dezvoltat-o aici se continuă cu munca lui John Yudkin. Cartea oferă informații pe înțeles despre ce este zahărul și felul în care consumul frecvent ne afectează sănătatea.

John Yudkin susține cu fermitate că avem nevoie de o alimentație echilibrată și nutritivă, nu doar de caloriile goale din zahăr (fără vitamine și minerale esențiale).

Este interesant de aflat câte dintre efectele negative ale zahărului erau cunoscute încă din acea vreme, dinainte de a începe războiul contra grăsimilor alimentare. În timp ce ipoteza grăsimilor se clatină, cea cu privire la efectele zahărului devine mai puternică decât oricând.

Opinia lui John Yudkin cu privire la rolul zahărului în apariția bolilor de inimă a fost revoluționară la vremea aceea. Și astăzi este confirmată de știință.

Găsește cartea în librării: Libris, Cărturești, Elefant.

Share This Post!

Adaugă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.