Croissant cu brânză sau cu unt?

Tocmai ce ieșeam de la serviciu și mă îndreptam înspre gară. Partea interesantă când faci aproape săptămânal un drum de cateva ore cu trenul ca să mergi acasă-acasă e că ai la dispoziție acele ore ca să scrii sau să citești o carte. Bineînțeles, dacă și soarta e de partea ta și ai o companie plăcută și fără prea mult chef de vorbă :).

Astăzi însă îmi era și foarte foame. Așa că am intrat într-o patiserie mult frecventată de al meu iubit în pauzele de prânz, patiserie care se întampla acum să fie în drumul meu. De obicei mă străduiesc să mă țin departe de astfel de delicatese.

Cum am intrat, am studiat dintr-o privire vitrinele și două lucruri mi-au facut cu ochiul: un croissant cu brânză și lângă el, unul și mai apetisant cu unt.

Ca de obicei când văd mâncare și fără să apuc să îmi dau seama, în mintea mea încep să se deruleze niște calcule foarte rapide. Așa că o să am imediat o idee aproximativă despre câte grame de carbohidrați urmează să pap și foarte important, daca sunt combinați sau nu cu grăsimile. În stradania mea pentru o alimentație sănătoasă, vreau mereu să îi minimalizez pe primii, iar grăsimile să le consum separat de aceștia.

Realizam că cel cu brânză ar fi o combinație mai prietenoasă cu preferintele mele alimentare. Însă nici nu am stat pe gânduri și am cerut un croissant cu unt. Toate calculele despre carbohidrați, grăsimi și calorii pălesc in mintea mea cand vine vorba despre unt.

Untul e alimentul care îmi amintește cel mai mult de copilărie. Îmi amintește de zilele de vară de la țară. Când cea mai mare parte a zilei o petreceam afară, jucându-ne. Îmi amintește de acea perioadă când singurele mele griji era cine aleargă cel mai rapid și cum să sar coarda cât mai mult, fără nicio greșeală.  În timp ce mă jucam, ignoram mereu primele senzații de foame. Când însă devenea tot mai intensă, decideam să dau o fugă până acasă. Acolo mă aștepta bunica cu mâncare. Cum o face și în ziua de azi.

Dorința mea era mereu aceeași: “Vreau pâine cu unt și roșii!”. Și fiindcă bunica îmi făcea mereu pe plac, asta primeam. O felie maare cu unt și cu rosii. Mare pentru ca știa că nu voi sta să o mănânc și pe a doua. Porneam înapoi la joacă, mușcând cu poftă din delicioasa pâine cu unt și roșiile din gradina bunicii.

Știu că anii au trecut repejor. Astăzi rar mai mănânc untul întins pe pâine, pentru că joaca mea nu mai e la fel de energică și se desfăsoară acum mai mult în fața laptopului. Prin urmare, nu mai pot să îmi permit prea des asemenea delicatese. Însă untul cu siguranta va face parte mereu din alimentația mea.

V-am mai transmis și cu alte ocazii că untul este un aliment deosebit de sănătos și de hrănitor. Ca să nu mai zic cât este de gustos, după părerea mea. Este foarte sațios și pentru că procesul de digestie durează mai mult, îți oferă energie pentru mai multe ore. Doar așa putea să facă față activităților mele energice din copilărie și astfel să mă pot juca mai mult până să merg să iau următoare felie de pâine cu unt.

Vă povesteam în articolul cu vin roșu despre paradoxul francez. Adică despre cât de sănătoși sunt în comparație cu noi acești oameni care beau câte un pahar de vin roșu aproape la fiecare prânz și consumă o cantitate mai mare de grăsimi, ca și untul. Prin aceasta untul dovedește cel mai bine că un aliment gustos poate fi și foarte sănătos.

Dar la voi? Care aliment vă amintește cel mai mult de copilărie?

Save

Save

NedocumentatSlabMediuBunFoarte bun! (6 voturi pana acum cu o medie de: 4,33 din 5)
Se încarcă...

Adaugă un comentariu